Urmeaza sa treci prin perioada de adaptare la cresa sau gradinita alaturi de cel mic? Nu stii exact la ce sa te astepti? Nu stii cum va reactiona cel mic? Dar tu, ca parinte, esti pregatit pentru ceea ce urmeaza?

Un lucru e cert: vei fi prins intr-un carusel de emotii si sentimente (pozitive si negative, deopotriva)

Iata de ce sa NU folosesti Pachetul psihoeducational – Pregatirea pentru gradinita in aceasta perioada dificila:

PREGATIREA PENTRU GRADINITA – Pachet psihoeducational

1. Iti pune la dispozitie un Ghid și exercitii practice pentru parinti. Le stii deja pe toate, nu-i asa?!
2. Iti ofera un instrument care ofera familiei si copilului ajutor in organizarea orarului zilnic, Cartonașele “Rares se pregateste de gradinita”. Ai deja asa ceva, nu?
3. Iti prezinta intr-un limbaj usor de inteles de catre copil, cum se pregatesc Rares si familia lui pentru gradinita cu cateva zile inainte de marele eveniment. Cum? Prin text si imagini, in Cartea pentru copii “Rareș se pregateste de gradinita” .
4. NU il folosi, pentru ca iti face aceasta pregatire mai blanda si mai usoara. Cine isi doreste asa ceva?!
5. Deoarece este un instrument folositor fiecarui parinte si fiecarui cadru didactic.
6. Pentru ca iti ofera cateva repere despre dezvoltarea copilului tau, si tu nu iti doresti sa afli toate aceste lucruri, nu-i asa?!
7. Iti va ruina toate visele si iti va spune ca situatia ideala exista doar in revistele glossy si in reclamele pentru detergenti. 😉 In viata reala lucrurile sunt diferite.
8. Nici nu iti mai spun despre recomandarile practice pentru abordarea noilor situatii. Incredibil, ele chiar pot fi aplicate.
9. Promoveaza educatia facuta cu empatie, respect si pasiune. Daca tu crezi ca educatia se realizeaza prin pedeapsa sau pe principiul “bataia e rupta din rai”, cu siguranta Pachetul psihoeducational – Pregatirea pentru gradinita nu te va ajuta.
10. Ca parinte, ai la dispozitie exercitii pentru a intelege si gestiona emotiile si a integra optim schimbarea.

5 strategii eficiente pentru a minimiza o criza de furie

Crizele de furie sunt adesea intalnite la cei mici. Ce facem atunci cand ne confruntam cu o astfel de situatie si cum putem sa il ajutam pe cel mic sa se regleze emotional?

• Numaram pana la 5,10, 15 etc. Numaratul poate sa fie una din cele mai usoare modalitati de a ne linisti si de a ne da ocazia sa ne gandim inainte de a reactiona atunci cand suntem furiosi. Aceasta strategie functioneaza eficient atat la cei mici, cat si la adulti.

Mingea Controlam furia

• Respiram adanc. Aceasta strategie ajuta la relaxarea si detensionarea situatiei, indiferent de emotia pe care o simte cel mic. Relaxand corpul, putem mai apoi sa ne folosim mintea mult mai eficient pentru a rezolva o situatie.
• Suflam in palme. Pentru a-l incuraja pe cel mic sa respire adanc, putem sa ii sugeram sa sufle in palme. In acest fel, realizeaza o conexiune mai puternica cu propriul sau corp si devine constient de gestul respiratiei, ajutandu-l sa se linisteasca.

Poveste terapeutica – Furia. Despre managementul furiei

• Strangem pumnii si apoi ii relaxam. Acesta strategie ii ajuta pe cei mici sa se detensioneze rapid. Roaga-l sa stranga pumnii si sa se incoarde cat poate de tare, iar mai apoi sa ii relaxeze.
• Cerem o imbratisare. Imbratisarile mai lungi ajuta corpul sa reduca nivelul de stres, iar presiunea usoara de la nivelul pielii trimite semnale de linistire catre creier.

Disciplina pozitiva ghidul parintelui de la A la Z

Abilitatile emotionale si sociale au un rol foarte important in viata noastra, atat in copilarie, dar si odata ce ajungem la varsta adulta. Studii din psihologie arata ca abilitatile copiilor de a forma relatii si de a  relationa cu cei din jur sunt un predictor mai puternic pentru adaptarea la viata adulta decat potentialul lor cognitiv. De aceea e important sa contribuim la dezvoltarea socio-emotionala a micutilor cat mai de timpuriu.

Ce sunt emotiile?

Emotiile sunt trairi fata de un eveniment sau situatie si au o componenta cognitiva (gandurile pe care le avem relationate cu situatia data) si o componenta comportamentala (mimica fetei, pozitia corpului sau alte manifestari biologice – ex. cresterea temperaturii corpului atunci cand ne infuriem).  Acestea au un puternic rol adaptativ, adica ne ajuta pe noi sa ne adaptam la diferite situatii de viata si sa relationam cu cei din jur.

Afisul emotiilor

Care sunt abilitatile socio-emotionale?

Principalele abilitati emotionale sunt:

• intelegerea emotiilor (proprii si ale celor din jur)
• exprimarea emotiilor
• reglarea emotionala

Dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale nu numai ca ajuta la formarea si mentilerea relatiilor sociale, dar ajuta copiii sa se adapteze la situatii noi (ex. inceperea gradinitei sau mersul la scoala). In acelasi timp, dezvoltarea emotionala a micutilor previne aparitia problemelor emotionale si a celor comportamentale.

Ce putem face cu copiii pentru a le dezvolta abilitatile socio-emotionale?

1. Vorbiti cu micutul dumneavoastra despre emotii

Emotiile de bucurie, tristete, frica, furie si dezgust apar cel mai de timpuriu la ce mici. Chiar daca inca le pot verbaliza, acestia le exprima si e important ca dumneavoastra sa le etichetati pentru ei (ex. ai un zambet foarte larg in dimineata asta, esti foarte bucuros, nu?).

2. Nu va ascundeti emotiile

Stim ca va doriti tot ce e mai bun pentru copilul dumneavoastra, insa ar fi imposibil sa fiti tot timpul cu zambetul pe buze. Lasati-l pe cel mic sa va vada chiar si atunci cand sunteti trist sau furios si spuneti-i ce emotie simtiti (ex. acum sunt furios pentru ca am spart o farfurie, insa voi bea un ceai si ma voi linisti imediat).

Plansa Familia Mea cu sentimente

3. Includeti emotiile in jocurile cu cel mic

Copiii invata cel mai usor prin joc. De aceea puteti sa transformati jocul cu cel mic intr-un joc despre emotii. Spre exemplu, identificati emotiile personajelor din povesti si mimati-le alaturi de cel mic (ex. cum faci tu cand esti bucuros?).

Poveste terapeutica Partea VII – Abilitati socio-emotionale

4. Ajutati-l pe micut sa isi dezvolte strategii de reglare emotionala

Momentele dificile sunt un prilej bun pentru a-l ajuta pe cel mic sa isi dezvolte strategiile de reglare emotionala. De multe ori, copiii reactioneaza in anumite moduri pentru ca nu stiu cum altfel sa se manifeste.

De aceea, e important sa ii aratati dumneavoastra cum e in regula sa se manifeste. Mai intai, reflectati empatic emotia pe care o simte cel mic si aratati-i in primul rand ca il intelegeti. Apoi, exemplificati un comportament adecvat (ex. inteleg ca esti furios ca nu vom sta aici 3 minute ca sa ne linistim si apoi ne jucam din noi).

Incurajati-l de fiecare data cand reuseste sa se regleze emotional, precizandu-le exact ce au facut.

Cartonase emotii Familia mea

Sursa: http://www.unicef.ro/wp-content/uploads//dezvoltare-abilitati-pt-pdf.pdf, accesat la data de 08.12.2016.

Rudolf Dreikurs ne invata cat de important este ca in relatia cu copiii sa fii bun, dar in acelasi timp si ferm. Bunatatea este importanta pentru a arata copilului respect. Fermitatea este importanta pentru a arata respectul pentru ceilalti si totodata necesara pentru o situatie ce cere asta. Metodele autoritare de obicei sunt lipsite de bunatate. Metodele permisive sunt lipsite de fermitate.
Bunatatea si fermitatea sunt esentiale in Disciplina Pozitiva. Sunt multi parinti si profesori ce se lupta cu acest concept din mai multe motive. Unul dintre motive ar fi acela ca ei nu considera ca trebuie să fii bun cu un copil ce “a depasit orice limita”. Din nou, as vrea sa intreb: daca adultii vor ca cei mici sa-si controleze propriul comportament, este prea mult sa ceri in acceasi masura adultilor sa invete la randul lor sa-si controleze comportamentul? De cele mai multe ori adultii sunt cei care ar trebui sa-si ia o mica pauza pozitiva (positive time-out) pana cand “se simt” mai bine astfel incat “sa poata” face lucrurile mai bine. Un alt motiv pentru care adultii au dificultati in a fi buni si fermi in acelasi timp este pentru ca nu știu cum arata aceste doua lucruri: bunatatea si fermitatea. Ei pot fi blocati intr-un cerc vicios in care sunt prea fermi cu cel ce supara pentru ca nu stiu ce altceva sa faca; si sunt prea buni pentru a se revansa oarecum pentru ca au fost prea fermi. Una dintre cele mai mari greseli pe care unii parinti si profesori o fac este atunci cand considera ca Disciplina Pozitiva devine prea permisiva, pentru ca ei nu vor sa fie asprii. Aceeasi gandire gresita este folosita si in situatiile in care ei considera ca sunt buni atunci cand fac copilului pe plac, sau cand il salveaza sau il protejeaza de toate dezamagirile cu care copilul s-ar putea confrunta. Asta nu inseamna a fi bun, ci a fi permisiv. A fi bun inseamna a  arata respect copilului si tie insuti. Nu aratam respect daca rasfatam copiii. Nu aratam respect daca ii salvam de toate dezamagirile, deoarece ei nu mai au oportunitatea de a-si dezvolta “muschii dezamagirii”. Este vorba de respect atunci cand le validam sentimentele : “Stiu/imi dau seama ca esti dezamagit (ori nervos, ori suparat etc.)”. Totodata, aratam respect copiilor atunci cand avem incredere ca vor trece peste dezamagiri, dezvoltandu-si astfel anumite capacitati in acest proces.Un mijloc minunat de a aplica acest principiu al Bunatatii si Fermitatii este sa folositi fraza: “Te iubesc, si/iar raspunsul este << nu >>”.Bibliografie:
Dr. Jane Nelsen and Mary Melsen-Tamborski, 2011, I love you and the answer is „No”, Positive Discipline

Va recomandam de asemenea Disciplina Pozitiva de la A-Z – 1001 solutii pentru problemele de parentaj de zi cu zi

Toate drepturile rezervate Playful Learning. Orice reproducere totală sau partială a textului se pedepsește conform legilor în vigoare.